Transalpina … declaratia de dragoste din geografie

ImagineImagineImagine

O zi libera, o companie buna si vreme buna. Conditiile perfecte pentru o drumetie montana. Imi imaginez ca o drumetie de calitate ar fi fost sa strabatem muntele pe jos si nu cu masina, dar pregatirea noastra si timpul scurt nu ne permit.

Mergem pe Transalpina, pe la Ranca si iesim pe la Vidra si mai apoi pe Valea Oltului. Nu este nici prima oara, nici a doua oara, este a nu stiu cata oara cand urc pe Drumul Regelui… dar pur si simplu nu ma pot satura de o asemenea minune, combinatie intre ceea ce a creat Dumnezeu, natura si omul. Nu ma pot satura de aerul tare, de peisajul verde, de peisajul salbatic montan, de stancile sau de pajistile catifelate. S-a mai format pe ici- pe colo cate un targ de olarit sau de branzeturi, prilej de o parcare langa. Moment fotografic!

Imi vine sa imbratisez salbaticia montana si sa trag in piept tot aerul curat si tare. Se detensioneaza toate simturile si, pentru un moment, o secunda de inspiratie in care trag aerul curat, uit de mine. Ma las in voia brizei montane de pe culmile Muntilor Capatanii, Pasul Urdele. Imi vin in minte poezii despre munte, cum ar fi „Vara” lui George Cosbuc:

„Priveam fără de ţintă-n sus –
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază ţării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.”

…sau „In munti” a lui Octavian Goga:

„Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi
Cu stelele bolţii albastre,
În leagănul vostru de codri şi stânci
Dorm toate poveştile noastre.”

Pozele nu sunt decat o reclama a ceea ce inseamna traseu montan, drum pe crestele muntelui prin stancile salbatice care abia asteapta sa se apere, sa-si apere teritoriul. Trebuie sa mergi personal, sa te convingi ca Transalpina exista.

De la Obarsia Lotrului drumul se bifurca. Poti sa faci stanga, spre Petrosani si urmezi un traseu cu lacuri glaciare, sau poti sa faci dreapta, spre Lacul Vidra ( 19 km), Voineasa       ( 42 km) si mai departe Brezoi, defileul Oltului. Noi ne-am urmat ruta spre Lacul Vidra si statiunea parasita care se oglindeste in luciul de apa.

Cand ajungi la Vidra toata adrenalina si veselia acumulata pe Drumul Regelui dispare brusc ti se transforma in ura si iti lasa un gust amar. Raman incantata, de fiecare data, fie iarna, fie vara, de frumusetea lacului Vidra, de perfectiunea brazilor care il pazesc, de linistea apei… Dar cand ma intorc cu spatele catre lac si cand vad…dezastrul! ma intorc din nou la creatiile litere, dar de data aceasta exclam „Munti nostri aur poarta,/ Noi cersim din poarta-n poarta./De-am inchide-a tarii poarta,/Altii ne-ar cersi la Poarta!”(Octavian Goga). Ca mare dreptate mai avea si versurile sunt si acum de mare actualitate!

Cateva vile ridicate in asa fel incat sa beneficieze de vedere panoramica asupra lacului, scari late si parcari generoase, o partie de ski pe care a crescut iarba si o instalatie de telescaun care nu a apucat sa se faca utila, isi dau toate obstescul sfarsit.

Cu investitii si fara investitii, traseul este frumos, impresionant, palpitant, ametitor dar pur, curat si salbatic. Si la cat mai multe adjective doriti! Pe jos sau cu masina merita parcurs ori de cate ori se iveste ocazia. Spre Petrosani, spre Voineasa, spre Sebes sau spre Ranca, muntii se arata la fel de frumosi si de impunatori si isi asteapta romanii sa ii cunoasca.

Imagine

ImagineImagineImagineImagineImagineImagineImagine

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s