Vena si gandurile ei

Vena mea

Povestea mea este scurtă şi începre cu o înţepătură. Una rapidă.

Eu. Sunt un canal curgător de sânge. Sunt o „chestie” foarte importantă din organismul uman.

Buff.

Asistenta introduse acul şi îl scoase la fel de repede. Branula este gata instalată pe venă. „De acum n-o să te mai doară pentru că injecţiile o să ţi le facem tot intravenos.”

„Dar cu mine cum rămâne?!”, se aude strigătul din interior.

…locul mă doare

…eu mă dor şi mă gândesc să arăt cumva acest lucru.

Eu sunt vena şi mă simt atacată şi presată şi umflată. Şi mă simt datoare să vă spun că stă pe mine un vârf ascuţit care întrerupe activitatea, circulaţia normală a sângelui meu. Pompez cu hârtoape şi, doamne, ce aş da pe afară dacă nu ar fi capacul!

Poate că o să mă mai umflu din când în când. Cunoscându-mă bine ştiu că o să mă învineţesc de nervi. O să mă fac urâtă, dar numai aşa o să ştie lumea şi suratele mele prin ce am trecut eu.

Este, ce-i drept, o experienţă pentru întregul circuit cărnos şi osos, care se cheamă om, dar nu una pe care să ţi-o aminteşti cu plăcere.

Puteam să îmi desfăşor activitatea şi fără….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s